Povestea Adinei...

Bună! Mă numesc Adina, am 18 ani și am decis să îți împărtășesc povestea mea, în speranța că te va ajuta să iei cele mai bune decizii pentru tine și copilul tău!

 

Totul a început în urmă cu un an, când am aflat că sunt însărcinată. Sentimentele care m-au copleșit erau amestecate între bucuria de a fi mamă și tristețea că s-a întâmplat acum. Nu îmi doream copilul deloc, cu tatăl copilului nu mă înțelegeam și eram convinsă că sunt prea tânără pentru a fi mămică. Așa că am hotărât destul de repede să fac avort. Pe măsură ce zilele treceau, decizia mea era tot mai puternică și nu voiam să mă las convinsă de nimic. Nu mă mai gândeam la bebe, nici la faptul că urmează să iau viața propriului meu copil nevinovat... Doream să scap cât mai repede de sarcina nedorită.

​

În acele zile, mama mea a dat de un număr de telefon, unde se oferea sprijin pentru femeile care doresc să facă avort. Așa am ajuns să mă întâlnesc cu d-na L., (la un centru de consiliere pentru femei în criză de sarcină), hotărâtă însă că nimic nu îmi va schimba decizia! După o discuție mai lungă în care am povestit despre motivele mele de a renunța la sarcină, despre avort și riscurile avortului, d-na m-a pus în legătură cu un medic ginecolog, care mi-a făcut și ecogarf. În timpul consultației, d-na doctor mă încuraja și ea să păstrez copilul, acesta fiind o binecuvântare de la Dumnezeu. Nu a reușit să mă convingă cu nimic. Până în momentul în care mi-a pus să aud bătăile inimii copilului meu. Atunci ceva s-a întâmplat în mine. M-a copleșit sentimentul de mamă și dorința de a-mi proteja propriul copil, nevinovat.

​

Mi-am amintit atunci vorbele d-nei L, care îmi spunea o ilustrație în care să îmi imaginez un accident de mașină, prin care aș rămâne blocată în mașină, și un om care trece pe alături ar putea să mă salveze. Cum m-aș simți dacă ar trece pe lângă mine nepăsător și m-ar lăsa să mor? Am înțeles atunci cât de mult ne dorim toți să trăim..., cu atât mai mult, copiii din pântecul mamei lor...

​

După ce am decis să păstrez copilul, a intervenit o altă situație care m-a readus la decizia inițială, de a avorta. În urma analizelor de sânge, am fost suspectată cu o boală gravă, care îmi punea viața în pericol. Vestea m-a șocat și am decis din nou să renunț la copil, cu gândul că oricum, nu l-aș fi putut crește. Din fericire însă, d-na L. m-a încurajat să păstrez copilul, oferindu-mi în același timp informații legate de boala de care eram suspectată și oferind tot suportul pentru a merge mai departe. M-a încurajat să mă încred în Dumnezeu pentru viața mea și pentru viața copilului meu și m-a dus la un laborator de specialitate, pentru a-mi reface analizele amănunțit. În cele două săptămâni, până la primirea rezultatelor, am continuat să vorbesc cu d-na L, să mă rog, și am decis să păstrez copilul orice ar fi. Din fericire, rezultatele au infirmat suspiciunea de diagnostic inițial!

​

Acum sunt o mămică fericită și îmi iubesc enorm copilul! Am un copil minunat și sunt mândră că sunt

mamă, chiar dacă am doar 18 ani. Prezența copilului ne-a ajutat și în relația cu tatăl acestuia și sunt

mulțumitoare lui Dumnezeu că ne înțelegem bine acum și suntem părinți fericți.

​

Dacă ești într-o situație asemănătoare și dacă nu știi ce să faci în privința copilului tău, vreau să te

încurajez să te gândești foarte bine înainte să iei o decizie. Viața copilului tău depinde de tine! Cine

să îl apere, dacă nu tu? Zâmbetul copilului tău când te va privi, va fi o răsplată suficientă pentru tine!

Nu vei regreta niciodată că i-ai dat șansa la viață!

​

Mulțumesc că mi-ai citit povestea!